De ce are nevoie dramaturgia românească actuală?

În ultimii ani, dramaturgia locală și-a câștigat un plus de vizibilitate și reprezentare în repertoriile teatrelor. În continuare însă, există puține contexte – rezidențe, spații de laborator și experiment, programe editoriale – care să genereze cadre de creație pentru dramaturgi și dramaturge. Care sunt modalitățile prin care producția de spectacole pe texte românești poate fi susținută, cum putem elabora programe care să sprijine autentic dramaturgia locală?